După criza financiară globală din 2008-2009, Ungaria a fost singura țară din Europa Centrală și de Est care a menținut un nivel al datoriei publice constant peste 70% din PIB, cu excepția a doi ani (2018 și 2019), conform datelor AMECO. Celelalte state din regiune nu au trecut pragul de 60%, marcând astfel o diferență notabilă în experiența lor fiscală. Însă, contextul economic actual, marcat de pandemia Covid-19 și războiul din Ucraina, a schimbat radical „normalul” macrofinanciar. Dacă perioada post-criză s-a caracterizat prin dobânzi istorice scăzute, inflație controlată și rate de creștere economică relativ înalte, realitatea din ultimii ani impune alte condiții și provocări pentru politicile fiscale.
Dinamica datoriei publice – factorii principali
Pentru a asigura sustenabilitatea fiscală, este crucială o bună înțelegere a dinamicii datoriei publice. În acest scop, metodologia Comisiei Europene și literatura de specialitate identifică trei factori determinanți ai modificării datoriilor publice de la o perioadă la alta:
- Efectul snowball (bălegar de zăpadă), determinat de diferențialul între rata dobânzii nominale și rata de creștere economică („r-g”).
- Soldul bugetar primar, care reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile bugetare excluzând plata dobânzilor.
- Ajustările stoc-flux, ce includ variații ale datoriei ce nu trec prin soldul bugetar, precum operațiuni financiare, reevaluări, modificări ale cursului de schimb și alte operațiuni similare.
Acești factori sunt esențiali pentru analizarea perspectivelor fiscale în orizontul 2025-2026, atât pentru România, cât și pentru alte state cu caracteristici economice asemănătoare din regiune.
Situația României în context regional
Conform datelor AMECO, diferențialul „r-g” – care influențează efectul snowball – are un impact relativ favorabil în România comparativ cu alte țări din Europa Centrală și de Est. Acest lucru oferă un avantaj teoretic mai mare privind gestionarea datoriei publice, creând un spațiu fiscal mai larg pentru țara noastră.
În ceea ce privește ajustările stoc-flux, situația este mai diversificată. Ungaria rămâne singura țară din grup care beneficiază de efecte favorabile (de scădere a datoriei) generate de aceste ajustări. România, însă, se evidențiază prin cele mai mici efecte de creștere ale datoriei datorate acestor ajustări, în timp ce Polonia se confruntă cu efecte de creștere importante, ce vor rămâne ridicate și în 2027.
Conform abordărilor academice ale Checherita-Westphal și Semeano, pentru stabilitatea pe termen lung a datoriei publice, ajustările stoc-flux ar trebui să fie considerate apropiate de zero. Astfel, pentru a menține datoria stabilă, deficitul bugetar primar trebuie să compenseze efectul snowball și ajustările stoc-flux. Acesta este parametrul esențial în estimarea nivelului optim al deficitului bugetar primar.
Nivelul adecvat al deficitului bugetar primar
Analiza arată că România trebuie să mențină, în medie, un deficit bugetar primar de aproximativ 1% din PIB pentru a nu crește raportul datorie publică/PIB. În termeni simpli, un deficit primar sub acest nivel ar duce la o reducere a datoriei, în timp ce un deficit mai mare o ar crește.
Pentru Ungaria, pragul este similar, în timp ce Polonia trebuie să aibă chiar excedente bugetare primare pentru stabilizarea datoriei.
Proiecții și riscuri pentru perioada 2026-2027
Datele prognozează că deficitele bugetare primare anticipate pentru România vor depăși semnificativ acest prag de 1%, ceea ce sugerează o creștere a datoriei în anii următori. Situația este chiar mai accentuată în Polonia, care va avea deficite primare mai mari, deși va trebui să mențină excedente pentru stabilitate fiscală, ceea ce prefigurează o creștere semnificativă a datoriei.
Creșterea raportului datorie publică/PIB pentru România este estimată la 2 puncte procentuale în 2026 și 1,6 în 2027, mai mare decât în Cehia sau Ungaria, dar sub creșterile estimate pentru Polonia. Nivelul datoriei publice a României este preconizat să ajungă la aproximativ 61,1% din PIB în 2026 și 62,7% în 2027.
Chiar dacă Polonia va înregistra un salt mai semnificativ în datorie, costurile plătite de România cu dobânzile aferente datoriei vor fi mai ridicate, cu 0,5-0,6 puncte procentuale în plus față de Polonia, amplificând vulnerabilitățile fiscale ale țării noastre.
Concluzii și recomandări pentru politica fiscală
România face parte din categoria țărilor cu datorie publică ce depășește 60% din PIB, iar menținerea unui deficit bugetar primar peste nivelul recomandat (aproximativ 1%) va conduce, pe termen mediu, la acumularea unor datorii suplimentare. Aceasta poate impune în viitor ajustări fiscale dure, prin excedente primare care sunt dificil de susținut economic și instituțional.
Prin urmare, stabilizarea raportului datorie publică/PIB în cel mai scurt timp este o condiție esențială pentru consolidarea sustenabilității fiscale a României și pentru reducerea riscurilor macrofinanciare pe care acestea le pot genera.
În concluzie, deși România pare să se situeze pe locul trei în regiune în ceea ce privește nivelul datoriei, mediul în care își gestionează finanțele este mai puțin favorabil și trebuie să acorde o atenție sporită politicilor fiscale prudente. O abordare fermă în direcția stabilizării datoriei publice este vitală pentru sănătatea economică pe termen lung a țării și pentru evitarea unor costuri financiare și sociale crescute care ar putea afecta mediul de afaceri și economia reală.