Știri locale • Constanța19 septembrie 2026
ȘtiriCT24
ȘtiriCT24
știri locale
Meniu
Azi în ConstanțaȘtiri naționale și internaționaleEvenimente și CulturăAdministrațieBine de știut
Caută
Știri naționale și internaționale

Sagrada Familia din Barcelona devine cea mai înaltă biserică din lume

Redacția•30 octombrie 2025
Sagrada Familia din Barcelona devine cea mai înaltă biserică din lume

Pe scurt

Sagrada Familia din Barcelona a depășit oficial Ulmer Münster, biserica luterană gotică din Germania, devenind astfel cea mai înaltă biserică din lume, datorită turnului central „al lui Isus Hristos” care va atinge 172 de metri odată finalizat în lunile următoare. Deși Sagrada Familia nu își revendică explicit titlul, construcția de peste un metru o plasează în frunte, depășind reperele recordului anterior deținut de biserica construită între 1543 și 1890 în sudul Germaniei. Această uriașă operă arhitecturală, al cărei fundament a fost pus în 1882, rămâne o priveliște în continuă creștere și un simbol emblematic al abordării unice a lui Gaudí, care îmbină simbolismul catolic cu forme organice. După moartea lui Gaudí, doar un singur turn era finalizat, dar lucrările de construcție s-au intensificat recent, transformând Sagrada Familia într-o atracție turistică internațională de excepție, vizitată de 4,9 milioane de turiști anul trecut, dintre care 15% proveneau din Statele Unite, fondurile astfel colectate susținând terminarea lucrărilor. Deși biserica este aproape gata să-și atingă înălțimea finală, lucrările la fațadele elaborate și la decorarea interiorului sunt anticipate să continue încă aproximativ un deceniu, conform declarațiilor făcute de oficialii bisericii la începutul anului, prevestind o perioadă de așteptare captivantă pentru finalizarea acestei capodopere arhitecturale ce se profilează pe cerul Barcelonei.

Sagrada Familia din Barcelona devine cea mai înaltă biserică din lume

Sagrada Familia, capodopera arhitectului Antoni Gaudí din Barcelona, a atins recent o nouă bornă în procesul său de construcție, devenind cea mai înaltă biserică din lume. După montarea unei părți a turnului central, înălțimea totală a bisericii a ajuns la 162,91 metri, depășind astfel cu puțin vârful turnului bisericii Ulmer Münster din Germania, care măsoară 161,53 metri.

Istoricul construcției

Construcția Sagrada Familia a început în 1882, iar Antoni Gaudí s-a alăturat proiectului în 1883, dedicându-se aproape exclusiv acestuia în ultimii ani ai vieții sale. La momentul decesului său, doar unul dintre multiplele turnuri prevăzute fusese finalizat. Gaudí nu se aștepta ca biserica să fie finalizată în timpul vieții sale, iar lucrările au continuat, cu ritmuri variabile, până în prezent.

Progresul recent

În ultimele decenii, ritmul lucrărilor s-a accelerat semnificativ, iar Sagrada Familia a devenit o atracție turistică majoră, atrăgând milioane de vizitatori anual. În 2024, aproximativ 4,9 milioane de persoane au vizitat biserica, dintre care 15% proveneau din Statele Unite. Veniturile generate din taxele de intrare sunt utilizate pentru finanțarea continuării construcției.

Viitorul construcției

În prezent, lucrările la fațadele elaborate și la decorarea interiorului continuă, iar oficialii bisericii estimează că Sagrada Familia va fi complet finalizată în aproximativ un deceniu. Un moment semnificativ în acest proces este așteptat în 2026, când se vor împlini 100 de ani de la moartea lui Gaudí. Cu această ocazie, biserica va organiza evenimente speciale pentru a celebra moștenirea sa.

Importanța culturală și turistică

Sagrada Familia nu este doar un simbol al Barcelonei, ci și un exemplu remarcabil de arhitectură modernistă, care combină simbolismul catolic cu forme organice. Această combinație unică continuă să fascineze vizitatorii din întreaga lume, consolidând statutul bisericii ca una dintre cele mai vizitate atracții turistice globale.

Astfel, Sagrada Familia nu doar că a devenit cea mai înaltă biserică din lume, dar continuă să reprezinte un simbol al dedicării și al viziunii arhitecturale, atrăgând anual milioane de vizitatori din întreaga lume.

Transparență AI: acest conținut poate fi redactat sau structurat cu ajutorul unor instrumente AI și este verificat editorial înainte de publicare. Imaginile generate sau modificate cu AI sunt folosite cu rol ilustrativ.

Stiri nationale si internationaleCultură-Media

Articole similare

Tatăl Loredanei Groza s-a stins din viață. Avea 88 de ani

Tatăl Loredanei Groza, Vasile Groza, s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, iar artista și-a exprimat durerea profundă printr-un mesaj emoționant postat pe Facebook, subliniind legătura specială și influența uriașă pe care tatăl său a avut-o asupra vieții și carierei sale. În mesaj, Loredana a afirmat că moartea nu reprezintă un sfârșit, ci o parte firească a existenței, declarându-și credința în nemurirea tatălui său prin amintiri și învățături care îi vor rămâne veșnic în suflet. Vasile Groza a trăit o viață plină de încercări, fiind orfan de tată încă din copilărie și crescut într-o familie greu încercată, cu o mamă văduvă de război care a crescut singură trei băieți. În ciuda dificultăților, el și-a urmat pasiunea pentru literatură și a devenit un poet autodidact, publicând poezii, romane, cărți pentru copii și cântece, contribuind semnificativ la cultura română și fiind membru apreciat al Uniunii Scriitorilor din România. Această pierdere marchează un moment trist atât pentru familia Groza, cât și pentru lumea artistică, unde Vasile Groza va rămâne un reper valoros.

Antropologii dezvăluie că o specie umană și mai primitivă de australopitec a coexistat cu specia celebrei Lucy

O echipă de paleoantropologi condusă de Yohannes Haile-Selassie a descoperit în 2009 în Valea Riftului Afar din Etiopia oase vechi de 3,4 milioane de ani, denumite „piciorul Burtele”, care au revelat existența unei specii umane mai primitive, Australopithecus deyiremeda, ce a coexistat contemporan cu specia celebrei Lucy, Australopithecus afarensis. Situl paleontologic Woranso-Mille, unde au fost găsite aceste fosile, este unic prin dovezile clare că două specii înrudite au trăit simultan în aceeași zonă. „Piciorul Burtele” și alte descoperiri demonstrează că A. deyiremeda avea un deget mare opozabil adaptat cățărării, însă se deplasa biped, folosindu-se probabil mai mult de degetul al doilea pentru propulsie, spre deosebire de modelele moderne de mers. Analizele izotopice asupra dinților arată că A. deyiremeda prefera o dietă bazată pe resurse C3 (copaci și arbuști), diferit de dieta mixtă C3-C4 (ierburi și papură tropicale) a lui A. afarensis, sugerând o diversificare a hranei și adaptări ecologice distincte. De asemenea, investigațiile asupra maxilarului unui exemplar juvenil au evidențiat un tipar de dezvoltare dentară asemănător cu cel al maimuțelor mari și australopitecinelor timpurii, indicând modele de creștere similare între aceste specii. Importanța acestei cercetări constă în faptul că ne oferă o imagine complexă asupra diversității și coexistenței hominizilor antici, explicând cum specii apropiate au putut trăi fără a se suprapune complet, în ecosisteme ce reflectă schimbări climatice din trecut, oferind astfel perspective valoroase pentru înțelegerea evoluției umane și a provocărilor ecologice actuale și viitoare. Acest studiu amplifică cunoștințele despre bipedismul variabil și adaptările ecologice din milenii îndepărtați, evidențiind bogăția evoluției umane în Africa de Est.

Nuremberg: o autopsie cinematografică a răului politic

Filmul „Nuremberg” (2025) reprezintă o profundă autopsie cinematografică a răului politic, oglindind nu doar colapsul Germaniei naziste după Al Doilea Război Mondial, ci și responsabilitatea morală și politică în momentele de prăbușire istorică, fiind o lecție actuală pentru societatea românească, mai ales în contextul justiției capturate. Protagonistul filmului este Justice Robert H. Jackson, procuror-șef al Statelor Unite la Tribunalul de la Nürnberg, care a transformat dreptatea în limbaj universal și a subliniat că răspunderea morală nu poate fi suspendată nici de stat, nici de putere sau război, pledând ca legile aplicate învinșilor să fie valabile și pentru învingători, făcând astfel o distincție crucială între a aplica legea și a face dreptate morală. Prin imagini puternice precum contrastele sociale incredibile din Germania sfârșitului de război, dialoguri profunde pe stadionul distrus din Nürnberg și analiza ascensiunii nazismului ca rezultat al frustărilor unui popor sărăcit și al eșecului elitelor – judecători, universitari, clerici –, filmul provoacă o reflecție dureroasă asupra complicităților și pasivității civile care au permis dictatura. Totodată, „Nuremberg” expune dileme etice esențiale privind colaborarea forțată cu răul absolut, ilustrată prin legadoarele istorice ale Finlandei și României, și problematizează cum frustrările legitime pot fi manipulate politic și cum abuzul se perpetuează când legea devine capturată, întrebând cine poate opri acest abuz. Scenele memorabile, printre care dezbaterea juridică asupra legilor injuste sau povestea personală a lui Göring, relevă nuanțe complexe despre natura puterii, manipulare și responsabilitate, iar filmul se conchide cu un îndemn la veghe permanentă asupra libertății politice, amintind că adevărata justiție nu este doar o formalitate legală, ci o asumare morală profundă, iar lecțiile istoriei trebuie să lumineze prezentul. Astfel, „Nuremberg” devine o oglindă a societății contemporane, îndemnând magistrații și cetățenii din România să mediteze la esența justiției, la rolul conștiinței în aplicarea legii și la riscurile colapsului moral și instituțional când demnitatea umană este sacrificată pe altarul corupției și tăcerii complice.