Primul transplant a avut loc pe 23 aprilie 1999, coincizând cu sărbătoarea Sfântului Gheorghe. Într-un gest de altruism, donatorul Gheorghe, care își celebra onomastica, a donat un rinichi fiicei sale, Maria, oferindu-i o a doua șansă la viață. Această procedură a fost caracterizată de medici ca un act de iubire profundă, evidențiind importanța donării de organe. Întreaga echipă medicală a demonstrat abilități excepționale în cadrul Secției Clinice de Chirurgie, reușind o intervenție deosebit de complexă.
După această primă intervenție, sub conducerea profesorului Sârbu, echipa a continuat să efectueze transplanturi renale și a realizat un total de unsprezece astfel de intervenții în anii ce au urmat, inclusiv prima operație din 1999. Aceste progrese au consolidat reputația Constanței ca un centru de excelență în domeniul medical din România.
Pe lângă transplanturile renale, activitatea profesorului Vasile Sârbu s-a extins spre alte domenii inovatoare în chirurgia și transplantologia românească. Printre cele mai importante realizări se numără transplantul de celule beta, o premieră în tratarea diabetului zaharat, efectuat pe 23 decembrie 2003, și, ulterior, prima intervenție pentru transplantul de celule stem în tratamentul aceleași afecțiuni, realizată pe 25 octombrie 2007. Aceste progrese au adus noi soluții pentru gestionarea unei condiții care afectează milioane de oameni în întreaga lume.
Profesorul Vasile Sârbu are un rol crucial în conturarea medicinei din Constanța și din România. Pe lângă realizările sale chirurgicale, el este recunoscut ca unul dintre fondatorii Facultății de Medicină din Constanța, parte integrantă a Universității Ovidius. Contribuțiile sale la dezvoltarea învățământului medical și farmaceutic local sunt apreciate pe scară largă, iar el este de asemenea cunoscut pentru că a realizat prima operație laparoscopică din România, efectuată pe 3 decembrie 1991, ceea ce a revoluționat chirurgia minim invazivă în țară. În plus, în 1992, a introdus învățământul medical în limba engleză, facilitând accesul studenților internaționali la educația de calitate din Constanța.
Vasile Sârbu a ocupat funcții importante de-a lungul carierei sale, fiind decan fondator al Facultății de Medicină până în 2003 și ulterior prorector al Universității Ovidius. Între 2000 și 2002, a exercitat funcția de președinte al Societății Române de Chirurgie și Transplant, influențând astfel evoluția transplantologiei la nivel național. O mare parte a activității sale științifice a fost publicată, contribuind semnificativ la avansarea cunoștințelor în domeniile chirurgiei laparoscopice și transplantului celular. Recent, pe 7 aprilie 2026, profesorul Sârbu a primit distincția prestigioasă "Carol Davila", recunoscându-se astfel contribuția sa necondiționată în medicină. De asemenea, a fost onorat cu titlul de cetățean de onoare al orașului Constanța, ca apreciere pentru realizările sale remarcabile.
Realizările din Constanța se înscriu într-un context mai larg, vizând dezvoltarea transplantologiei în România. Primul transplant de rinichi din țară a fost efectuat de profesorul Eugen Proca, iar în 1992, sub coordonarea profesorului Mihai Lucan, au fost inițiate programe moderne de transplant renal la Cluj-Napoca. Totodată, primul transplant hepatic cu supraviețuirea pacientului a fost realizat de profesorul Irinel Popescu la Spitalul Fundeni în aprilie 2000. Eforturile concertate din domeniul medical, sprijinite de acordul Bisericii Ortodoxe Române pentru donarea de organe, subliniat de Patriarhul Teoctist în 2000, au salvat multe vieți și au avansat medicina românească.
De reținut
Pentru rezidenții din Constanța, aceste momente aniversare reamintesc angajamentul și excelența specialiștilor locali care au pus temelia unor servicii medicale esențiale. Deși programul de transplant renal nu mai operează la aceeași amploare ca în trecut, amintirea acestor realizări ar trebui să inspire revitalizarea capacităților medicale din zonă. Este vital ca autoritățile și comunitatea să sprijine inițiativele de modernizare a infrastructurii sanitare și să încurajeze atragerea de specialiști, pentru a oferi din nou intervenții vitale pe scară largă. O abordare locală sugerează că, pentru a profita de potențialul medical al orașului, este important să se verifice constant opțiunile de tratament din centrele universitare mari, în paralel cu susținerea dezvoltării continue a spitalului local.